sâmbătă, 16 mai 2015

Cum să arăţi că îţi pasă

Trăim singuri, uitaţi şi plictisiţi. Doar noi şi telefoanele noastre. Când e pană de curent sau pică netul, suntem în stare să începem cel de-al Treilea Război Mondial, să punem tunurile pe Enel. 
E adevărat şi faptul că nu depindem de bucăţile astea de plastic, ci de oamenii cu care vorbim… dar, cu toate astea, devenim tot mai singuri pe zi ce trece. 
Nu se mai nasc eroi pentru că nu mai sunt oameni dispuşi să se sacrifice. În schimb, creşte numărul de "emokizi" şi de sinucigaşi, pentru că eroii noştri s-au transformat în monotonii dezinteresaţi, de care ne lovim pe toate străzile.

Într-o lume în care confortul personal e pus pe primul loc, arată că eşti diferit! Arată că ţie îţi pasă!

7 paşi prin care arăţi că îţi pasă:

1. Spune adevărul, oricât de dureros ar fi el. Spune-l cu riscul de a răni, pentru că oricum nimic nu poate să rănească un om mai tare decât să fie minţit frumos. Adevărul dezgroapă morţii şi îi trezeşte la viaţă, dar minciuna îngroapă oamenii de vii. Rănile, odată curăţate, vor începe să se vindece.

2. Ascultă, oricât de multe ai avea şi tu de spus; oricât de mult ar vorbi celălalt. Nu-ţi pune căştile indiferenţei în urechi. Nu fugi de teamă să nu fii şi tu afectat de problema lui. Ascultând problemele altora, te ajuţi şi pe tine însuţi, pentru că îţi e distrasă atenţia de la problemele tale. Ascultă cu urechea inimii. Abia atunci coarda sensibilă va fi mişcată şi va începe cu adevărat să îţi pese.

3. Nu judeca, oricât de ispitit ai fi să faci asta; oricât de îndreptăţit ai crede că eşti. Încearcă să te pui în locul celuilalt. Niciodată nu vei înţelege cât de greu i-a fost unui om, până nu vei trece şi tu prin aceeaşi problemă. E foarte greu să aplici vechea zicală indiană "Nu judeca pe altul până ce nu ai umblat un kilometru în mocasinii lui", fără ca mai întâi tu să te fi descălţat de mocasinii tăi. Nu-l judeca pe celălalt doar pentru că tu te înfrânezi. Adevărul e că şi tu calci legea, doar că în alt mod. Acelaşi care a zis „să nu furi/minţi/ucizi” etc. a zis şi „să nu judeci”.

4. Ajută, oricât de istovitor ar fi. Oamenii sunt puşi în comunităţi, şi nu trăiesc singuri în vârf de munte, pentru că au nevoie unul de celălalt. Pentru că au nevoie să se ridice unul pe altul. Ajută,  măcar pentru că n-ai alt lucru mai bun de făcut…

5. Încurajează, oricât de greu ar fi să găseşti cuvintele potrivite. De un singur cuvânt sau gest poate atârna viaţa unui om. Nu-i uşor să pui balsam pe răni, dar dacă o faci din inimă, vorbele vindecătoare vor izvorî de la sine.

6. Interesează-te de celălat, oricât de ocupat ai fi. A căuta un om şi a-l întreba, pur şi simplu, dacă e bine, e un gest minor, dar are mare greutate. Fii tu omul potrivit. Cel care, căutându-i pe alţii, îi face să uite că nu îi mai caută nimeni altcineva.

7. Sacrifică-te, oricât de mare ar fi preţul. Cine iubeşte se sacrifică pentru fericirea celuilalt. Mult mai valoros decât să mori pentru aproapele tău, e să te sacrifici pentru el zilnic şi cu discreţie.
Cel mai mare dar pe care îl poţi face unui om este timpul tău. Pentru că odată trecute, clipele nu se mai întorc înapoi.

Oamenilor nu le pasă cât de multe ştii, până nu ştiu cât de mult îţi pasă.

Iubirea se măsoară în clipe. Clipe în care uiţi de tine şi îl pui pe celălalt pe primul loc.  


Pentru a aprecia pasiunea unui om, ar trebui să cunoaştem ce preţ au pentru el toate lucrurile pe care le sacrifică pasiunii sale. 
Cândva, când vei crede că toţi te-au uitat, vei vedea că aceia lângă care ai fost când au avut nevoie, îţi vor întoarce favorul.

Apreciază oamenii care îşi fură din timpul lor, pentru a-şi petrece timp cu tine. 
Fii genul de om pe care ai vrea să îl întâlneşti. 
Sacrifică-te şi învaţă să iubeşti. 
Arată chiar acum cuiva că îţi pasă!


_Geantă Sefora_